Dupa un an si jumatate de cand lucrez la firma aceasta a venit momentul pentru :"Intalnirea de gradul zero". Pana acum doar auzisem discutii si citisem articole in presa despre el. In aceasta dimineata m-am intalnit cu domn' Patron, The Big Boss.
Imi suna telefonul si un coleg ma trimite la domn' Patron pentru a rezolva o problema. Nu stiam cu arata, dar in imaginatia mea, ma gandeam ca e un om cam pe la 65-70 de ani, gras cam pe la 110 kg, cu un ten inchis (cam ca un tigan). Stiam ca este foarte bogat, conducand un Lexus de peste 100 de mii de euro (luat cu banii jos), cu o vila in Pipera, plus multe alte proprietati si masini.
Astazi era la un birou intr-un bloc nou, infipt chiar in coasta Televiziunii Romane. Blocul cred ca este al lui. Urc la etajul 1 si surpriza. Nu era un tip deloc "colorat". Are cam 1,70 m inaltime, slab, cred 60-70 kg, blond spre alb datorita varstei, dar cand il vezi nu ii dai mai mult de 50 de ani. M-a primit intr-un birou mare, spatios, cu doua canapele de piele, un birou intr-un colt al camerei, un televizor cu plasma cu o diagonala impresionanta, o mica biblioteca si o masuta intre cele doua canapele. M-am asezat pe scaunul lui de la birou. Un scaun mare din piele, cu bureti moi, brate cromate. Era tatal si mama scaunelor pe care le vazusem si statusem vreodata. Avea probleme cu Windows-ul de la calculator. Am rezolvat problema destul de repede si am plecat la biroul meu. Cand m-am asezat pe scaunul meu, deja incepuse sa ma ia o durere de spate, un junghi la genunchi. In plus nu e deloc moale si nu am suporturi pentru brate. Am sa cer alte scaune la urmatoarea sedinta.
Post new comment